Sondaj de opinie publică – Timiş
PNL Timiş - Iunie 2011
PNL Timiş - Iunie 2011
PSD Timiş - Iunie 2011
Pe de altă parte, preşedintele PSD Timiş, Titu Bojin, şi primvicepreşedintele Sorin Grindeanu, au prezentat rezultatele, parţial, sondajului care s-a realizat în decursul acestei luni în judeţ.
 |
| Titu Bojin - Sorin Grindeanu |
“În sondaj, am avut câteva întrebări-cheie. 59% dintre cei intervievaţi spun că o duc mai rău astăzi decât acum 3 ani, iar 20% o duc mult mai rău decât acum 3 ani. La întrebarea vizavi de desfiinţarea judeţului Timiş, 64% dintre respondenţi sunt împotrivă, 31% sunt de acord, iar restul nu ştiu sau nu răspund. 60% declară că PDL este partidul pe care nu l-ar mai vota indiferent de situaţie”, a spus preşedintele PSD Timiş.
Sondajul anunţă şi o scădere importantă a procentelor actualului preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc. “Scăderea domnului Ostaficiuc este drastică faţă de sfârşitul lunii octombrie 2010: cu aproape 15 procente. USL ar câştiga de departe alegerile, cu 53% din totalul voturilor exprimate. Nu este o diferenţă prea mare între Constantin Ostaficiuc şi Titu Bojin. Distanţa este suficient de mică pentru a discuta cine va câştiga alegerile în 2012. Ordinea este Ostaficiuc, Bojin şi alţii. Situaţia e asemănătoare la nivel de municipiu, cu diferenţa că acolo se remarcă 3 candidaţi. Organizaţia municipală a PSD este în top. Sondajul a fost realizat în judeţul Timiş, pe 1263 de respondenţi, marja de eroare fiind de 3%”.
“Îmbucurător este că în primele 3 opţiuni la Primăria Timişoara se află persoane care nu fac parte din PDL. Ovidiu Ciuhandu de la PDL este abia pe locul 5. Pentru prima dată, PSD este partidul numărul 1 din Timişoara. Suntem într-o lupta cap la cap cu colegii de alianţă, iar scorul USL înseamnă o victorie izbitoare. Pe primul loc este Gheorghe Ciuhandu, pe locul 2 - Nicolae Robu, şi pe locul 3 sunt eu. Maria Grapini se găseşte pe locul 4″, a declarat Sorin Grindeanu.
Concepţia Uniunii Social-Liberale asupra educaţiei
Evaluarea stării actuale a educaţiei
Abordarea competentă a educaţiei
Programul operaţional 'O şcoală inovativă, O şcoală care să pregătească pentru cariera profesională şi viaţă'
Uniunea Social-Liberală aşteaptă propuneri şi sugestii din partea celor interesaţi şi deschide dezbaterea naţională asupra educaţiei în România.
1. Evaluarea stării actuale a educaţiei
Care sunt opţiunile politice angajate în acest moment de Uniunea Social Liberală în domeniul educaţiei?
Aceste opţiuni pot fi sintetizate, considerând documentele deja publicate, în câteva sintagme: România, după schimbarea din 1989 şi aderarea la Uniunea Europeană, are 'a treia oportunitate de a-şi clarifica modelul socio-economic de dezvoltare'; în educaţie este nevoie de 'reformă'; va trebui asigurată 'centrarea procesului educativ pe beneficiar'; în învăţământul superior sunt indispensabile 'autonomia universitară, descentralizarea administrativă, libertatea academică şi răspunderea publică'; în educaţie sunt de înfăptuit 'descentralizarea sistemului educaţional', 'modernizarea infrastructurii', organizarea 'educaţiei permanente', 'întărirea autonomiei universitare', 'constituirea cadrului naţional al calificărilor', 'diferenţierea şi integrarea universităţilor', 'promovarea culturii antreprenoriale', 'folosirea eficace a resurselor europene'. Uniunea Social-Liberală îşi propune să schimbe cu adevărat educaţia, împreună cu cadrele didactice, elevii, studenţii, organizaţiile partenere, educaţia şi să redea prestigiu educaţiei din România. Dacă este să sintetizăm într-o formulă opţiunile de mai sus, atunci aceasta este abordarea şi reforma competentă a educaţiei şi a cercetării ştiinţifice. Orizontul acestei reforme este 'toţi pentru şcoală, educaţie pentru fiecare'.
Aceste opţiuni sunt reperele intervenţiilor reprezentanţilor Uniunii Social Liberale în domeniul educaţiei şi al cercetării ştiinţifice. La rândul lor, aceste opţiunile confruntăm însă, continuu cu realităţile, le elaborăm mai departe, în profunzime, şi le completăm cu noi concepte.
Evaluare
Mai multe organizaţii politice şi sindicale din România au semnat, în 2007, sub presiunile politice cunoscute, aşa-numitul 'pact pentru educaţie'. Cu toate că s-a făcut mult caz de acest pas - între altele, trebuie totuşi spus că primul pact pentru educaţie s-a semnat în 2000, când România a închis capitolul 'educaţie şi formare profesională' în negocierile de aderare la Uniunea Europeană, iar guvernul Isărescu a notificat înţelegerea dintre partidele parlamentare de atunci la Bruxelles - este de observat, cu toată responsabilitatea, că pactul 2007 conţine obiective prea generale, multe dintre ele fiind nespecifice noilor nevoi ale ţării.
Au urmat, după cum se ştie, numeroase acţiuni propagandistice, dar România a intrat, în fapt, datorită erorilor din politica educaţiei, pe cursa izolării de celelalte ţări. Este edificatoare împrejurarea că ţara noastră conta, în 1998, printre ţările care fac reforma reală a educaţiei; în ultimii ani, România contează, din păcate, doar printre ţările marcate de dificultăţi şi neajunsuri. Trebuie spus, cu toată răspunderea, că, dacă măsurile promovate de guvernanţii actuali sunt privite în raport cu nevoile ţării şi cu evoluţia politicii educaţionale din Europa, atunci este limpede că politica educaţională de astăzi (pact, strategii, proiectul de lege) este sub nivelul acestor nevoi şi rămâne anacronică în raport cu evoluţiile europene, încât aduce mai curând izolare şi daune României.
După legea din 1995, cu actualizarea din 1999, legislaţia învăţământului din România are nevoie de o nouă legislaţie. În diferite ţări ale Uniunii Europene grupuri de specialişti reali au lucrat, împreună cu forţe implicate în educaţie (cadre didactice, parteneri din economie şi administraţie, sindicate etc.), la elaborarea de proiecte de lege, în interes public, iar în ţările respective s-au desfăşurat dezbateri publice, atât cât a fost necesar, pentru a ameliora proiectele. În ţara noastră, datorită politizării din partea actualei puteri, nu s-a elaborat, de către autorităţi, un proiect de lege viabil şi nu s-a desfăşurat vreo dezbatere publică efectivă. Cadrele didactice, studenţii, sindicatele, alţi participanţi la procesul educaţional, au arătat că legea educaţiei asumată de guvern nu este acceptabilă, căci nu rezolvă problemele existente, şi au protestat faţă de forţarea adoptării, prin simpla aritmetică parlamentară, a unui proiect de lege nepregătit sub aspectul corectitudinii gramaticale, al rigorii logice, al preciziei juridice, al concepţiei educaţionale şi soluţiilor, al viziunii. S-a spus pe drept că 'ceea ce este bun în legea educaţiei din 2011 este preluat din reglementări vechi, iar ceea ce este nou este aberant'.
Cei care guvernează încearcă să forţeze schimbări nu împreună cu cadrele didactice, studenţii şi elevii, ci împotriva lor, într-un efort de restaurare a controlului politic asupra educaţiei.
După ce proiectul a fost trecut în grabă prin Camera Deputaţilor sub ameninţări de diferite naturi, la Senat, care este camera decizională, s-a încercat examinarea cu răspundere a lucrurilor, dar procesul a fost întrerupt brusc, autorităţile recurgând la mecanisme nelegale pentru a adopta o lege organică. Pentru orice cetăţean onest este limpede că problemele care sunt de rezolvat în educaţia din România (creşterea nivelului învăţământului şi al educaţiei, sporirea impactului economic şi social al educaţiei, mărirea competitivităţii produselor româneşti, formarea civică democratică, asanarea moravurilor etc.) nu-şi află soluţii în acest proiect de lege.
Este vorba, în cazul legii asumate de guvernul actual, de:
o lege greoaie şi peticită;
o lege care urmăreşte politizarea conducerii şcolilor şi liceelor şi distrugerea autonomiei universitare;
o lege care recentralizează decizia în învăţământ;
o lege cu multe confuzii conceptuale şi contradicţii;
o lege cu viziune anacronică;
o lege din care lipseşte abordarea problemelor veritabile ale învăţământului românesc de aici;
o lege ale cărei soluţii vor face mult rău cetăţenilor şi ţării.
Prin legea educaţiei a actualului guvern, în locul unui învăţământ orientat spre formarea persoanei şi crearea de personalităţi şi către inovaţie, România va avea un învăţământ birocratizat, mai birocratizat ca oricând după 1989, pe care caută să-l controleze tot felul de 'experţi' de mucava şi de politruci. Învăţământul românesc intră perceptibil, cu o astfel de lege, într-o derivă pe termen lung, cu pierderi şi costuri greu de subestimat.
De aceea, pentru Uniunea Social Liberală, orizontul firesc este un alt proiect de lege, care-şi asumă interesul public al ţării şi aduce dezlegări sincrone cu secolul în care ne aflăm. Este nevoie de o lege care să poată pune efectiv în mişcare energiile considerabile existente în societate. Oriunde în lume, reformele educaţiei se fac cu cei implicaţi, nu împotriva lor. Chiar dacă se mai cheltuie ceva timp, este de preferat un proiect de lege viabil, în locul unei legi improvizate, pe care orice guvern responsabil va fi nevoit să o înlocuiască de îndată. România dispune, ca şi altădată în istorie, începând cu Spiru Haret şi Constantin Angelescu, de concepţia, viziunea şi capacităţile necesare pentru a-şi da o lege în orizontul noii educaţii, adecvată anilor 2011 şi următori.
2. Expansiunea incompetenţei
O probă a nevoii unei alte abordări a educaţiei în România o constituie caracterul diletant şi anacronismul deciziilor actualului minister al educaţiei, cu toate efectele inevitabile, extrem de costisitoare, în consecinţă. Să amintim doar câteva dintre numeroasele exemple de eşec pe care le oferă acest minister, ocazionate de ultimul examen de bacalaureat sau ţinând de starea de lucruri creată în universităţi.
Rezultatele bacalaureatului 2010 - cu efectivul mai redus de promovaţi, discrepanţele mari dintre judeţe şi localităţi, caracterul neconcludent al notelor, numeroasele fraudări - nu denotă deloc vreo sporire a exigenţei, cum pretind propagandistic oficialii. Aceste rezultate atestă incapacitatea ministerului de a organiza examene valide, demotivarea cadrelor didactice şi a elevilor, lipsa de încredere şi de orizont ce s-a răspândit în învăţământul românesc actual. Frustrărilor create în rândul slujitorilor şcolii de promisiunile salariale mereu încălcate de către autorităţi li s-au adăugat frecventele măsuri diletante ale actualului minister şi efortul de a antagoniza părinţi şi profesori, elevi şi cadre didactice, societatea şi învăţământul. Desfiinţarea absurdă de şcoli şi concedierile necugetate dispuse de guvern, în situaţia în care educaţia din România trebuie extinsă, măresc nesiguranţele şi debusolarea din învăţământ. Ca urmare, preocuparea tot mai multor oameni (cadre didactice din şcoli, licee, studenţi, profesori universitari), în acest moment, este aceea de a găsi o cale de evitare a activităţilor dirijate de guvernanţi în învăţământ, fie şi cu preţul părăsirii sistemului şi chiar al emigrării.
În universităţi s-a creat cea mai negativă, mai nestimulativă şi mai nefructuoasă atmosferă de după 1989. Ministerul nu şi-a mai respectat contractele instituţionale cu universităţile şi nici nu le mai semnează, administrarea sistemului devenind aleatoare. S-a reluat măsura lui Ceauşescu de oprire a concursurilor pe posturi didactice în universităţi, pentru prima oară după 1989, încălcându-se pe faţă legislaţia universitară în vigoare. O discreditare a şcolii româneşti se întreprinde sistematic chiar de minister. Resursele financiare ale Uniunii Europene au devenit greu accesibile pentru competitori serioşi datorită birocraţiei şi nepriceperii ministeriale şi reducerii cofinanţărilor guvernamentale.
Dezvoltarea programelor de formare universitară şi de cercetare ştiinţifică pe direcţia susţinerii economiei, administraţiei şi culturii ţării nici nu mai este tematizată în cadrul gestiunii fără competenţă de către actualul guvern. În vreme ce alte ţări, chiar în contextul recesiunii din ultimii ani, dezvoltă programe universitare şi cercetarea ştiinţifică, întăresc finanţarea şi întreprind reforme axate pe valoarea profesorului, guvernarea actuală caută să distrugă autonomia universitară, diminuează finanţarea, încearcă să politizeze universităţile şi să învrăjbească instituţiile mari şi mici, studenţii şi profesorii, sindicatele şi angajatorii, generaţiile. Guvernarea prin antagonizare şi uzurpările legislative, caracteristice actualului regim din ţară, îşi vădesc tot mai mult efectele în învăţământul românesc de astăzi, în care s-a ajuns, între altele, la cea mai puţin calificată şi mai coruptă ocupare a funcţiilor principale din ministerul educaţiei, după 1989. Fruntaşii ministerului au devenit deja proverbiali prin nepricepere, agresivitate, implicare în afaceri necurate. O degradare cuprinzătoare - instituţională, a calificării celor responsabili, a culturii profesionale, a motivaţiei - s-a aşternut în educaţie, ca şi în celelalte sectoare ale societăţii româneşti de astăzi.
Bilanţul
Educaţia din România ultimilor trei ani permite un bilanţ şi tragerea unor concluzii profunde:
'descentralizarea', prin practicarea incompetentă a acesteia, a dus la un centralism tenace, fără precedent;
'învăţământul centrat pe elev şi student' a dus la transformarea acestora în simple anexe ale unei birocraţii voluminoase;
învăţământul orientat spre 'formarea de competenţe' a dus, datorită îngustimii de concepţie şi măsurilor greşite, la scăderea nivelului de calificare;
reforma curriculară a dus, din cauza nepriceperii şi politizării, la confuzii costisitoare în organizarea învăţământului şi la ineficienţă;
pretenţia priorităţii educaţiei, emisă de către actuala guvernare, a dus la deteriorarea bazei financiare a învăţământului;
aşa-zisa 'întinerire a personalului' a dus, datorită politizării agresive ce se practică, la preluarea funcţiilor de decizie de către persoane incompetente pe scară necunoscută înainte şi la renaşterea categoriei politrucilor;
deviza intrării unor universităţi româneşti în topul internaţional a dus, în consecinţa amatorismului decidenţilor, la reducerea finanţării, blocarea posturilor, efortul de eliminare a profesorilor performanţi;
internaţionalizarea a dus, datorită caracterului eronat al deciziilor adoptate de guvernanţi, la degradarea şi deteriorarea programelor;
folosirea resurselor financiare ale Uniunii Europene s-a acoperit deja de corupţie şi fraudă deschisă.
Toate devizele utile şi nobile din învăţământul european de azi se trădează sau se malformează, datorită nepriceperii şi politizării, prin deciziile actualei guvernări.
Acest bilanţ, precum şi multe concluzii care pot fi trase pe baza faptelor din jurul nostru, reconfirmă eşecul politicii actualei puteri în domeniul educaţiei şi ne solicită să articulăm alternativa şi să o prezentăm cetăţenilor. Uniunea Social Liberală dispune de alternativă şi o va prezenta tot mai dezvoltat în dezbaterile publice de la nivel naţional şi de la nivelul judeţelor şi localităţilor.
Alternativa pe care Uniunea Social Liberală o prezintă cetăţenilor cuprinde: diagnoza stării educaţiei, indicând efectele nefaste ale politicii actualei puterii; programul reformei competente a educaţiei în orizontul devenit posibil în anul 2011, sincron cu reformele avansate care au loc în ţările de referinţă; proiectul legislativ corespunzător, plecând de la interesul public al societăţii româneşti; folosirea cadrului dezbaterii cu specialiştii şi publicul larg pentru a se înfăptui o reformă competentă şi benefică în efecte a educaţiei şi a cercetării ştiinţifice în ţara noastră.
2. Abordarea competentă a educaţiei
Politica educaţională a Uniunii Social Liberale pleacă de la faptele existente şi de la evaluările făcute de cetăţeni - cadre didactice, elevi, studenţi, părinţi, beneficiari ai educaţiei, sindicate, organizaţii - şi constă din promovarea unei abordări sistematice, sincronizată cu experienţa şi nevoile ţarii noastre şi cu practicile ţărilor de referinţă, axată pe valoarea şi demnitatea cadrului didactic. Acestea - valoarea şi demnitatea cadrului didactic - pot deveni şi devin şi în România, centrul de coagulare al unei reforme cuprinzătoare şi competente a educaţiei.
Mulţi oameni activează în învăţământ. Fiecare om are o experienţă cu învăţământul, fie şi numai în calitate de elev, la un moment dat. Fiecare are o opinie demnă de a fi luată în considerare. Sunt posibile abordări diferite ale educaţiei. Aşa stând lucrurile şi având în vedere caracterul de sistem al învăţământului, captăm mulţimea observaţiilor, diversele abordări în câteva concepte directoare pentru reforma competentă a educaţiei 2010 şi îi invităm pe cei interesaţi la o dezbatere efectivă asupra învăţământului ca sistem.
Rezumăm în zece concepte, cu scurte detalieri ale acţiunilor majore, programul reformei competente a educaţiei 2011, amplificând şi dezvoltând analize şi proiecţii ale PSD şi PNL - PCdin 2004 încoace:
Valoarea şi demnitatea cadrului didactic: Reorganizarea pregătirii pentru profesia de dascăl; asigurarea juridică şi consolidarea socială a autonomiei profesionale a educatorului; aplicarea recunoaşterii salariale a formării continue; fluidizarea mobilităţii personalului didactic; folosirea competenţelor corpului didactic într-un regim modern al schimbului de generaţii;
Educaţia ca premisă a dezvoltării: Normalizarea finanţării; ameliorarea infrastructurii; restabilirea nivelului de salarizare din 2009 şi ameliorarea salarizării; extinderea serviciilor educaţionale; sporirea suporturilor societăţii pentru educaţie; crearea în formă modernă, a unei reţele de creşe şi grădiniţe şi sprijinirea adecvată a familiilor; relansarea educaţiei pentru valori morale, civice, estetice; sporirea impactului educaţiei în economie, administraţie, cultură; folosirea eficientă, despărţită de orice corupţie, a resurselor europene pentru a consolida rolul educaţiei ca motor al dezvoltării şi modernizării; clarificarea legislativă a proprietăţii intelectuale;
O societate a învăţării: Conceperea şi organizarea şcolarizării, studiilor, educaţiei, a formării continue ca sistem de cuprindere pe scară mare a populaţiei în forme şi niveluri diversificate de învăţare; dezvoltarea structurii didactice corespunzătoare; suprimarea abandonului şcolar şi a analfabetismului, care s-au accentuat în ultimii ani; legarea învăţării cu programe de dezvoltare regională; reconstrucţia reţelei de şcoli de arte şi de meserii în vederea susţinerii unei noi industrializări a ţării;
Funcţionarea pe principiul subsidiarităţii: Efectuarea descentralizărilor chibzuite şi necesare; profilarea autonomiei instituţionale a şcolilor, a liceelor şi consolidarea autonomiei universităţilor; extinderea posibilităţilor de iniţiativă şi de decizie la fiecare nivel; crearea cadrului răspunderii pentru performanţe conform practicilor din sistemele subsidiarităţii; modernizarea şi stabilizarea de examene naţionale; trecerea la un sistem modern de guvernanţă; reluarea dialogului social (sindicate, organizaţiile studenţilor, asociaţii de părinţi, organizaţii patronale, fundaţii etc.);
Învăţământ centrat pe cel ce învaţă: Reformă curriculară corespunzătoare competiţiilor de pe pieţele în curs de globalizare; mecanisme avansate de feedback educaţional; atenţie aparte pentru regimul de învăţare, de formare şi de viaţă al copilului; organizarea riguroasă si modernă a transportului elevilor; individualizarea rutelor de pregătire pentru elevi, studenţi, cursanţi prin sporirea spaţiului pentru opţiuni profesionale şi alegeri de rute de pregătire; reorganizarea bibliotecilor şi a întregii baze de informare şi formare profesională şi cetăţenească; sprijinirea tinerilor talentaţi; desfiinţarea învăţământului în 'două schimburi';
Sincronizarea legislaţiei: Normalizarea legislativă prin delimitarea clară a interesului public de interesul grupurilor care se dau drept public; elaborarea calificată de proiecte alternative de reglementare; compatibilizarea cu legislaţia europeană a educaţiei; depolitizarea învăţământului prin crearea unui cadru instituţional adecvat; investiţii în cooperarea public-privat; sprijinirea învăţământului privat pentru a-şi putea pune în valoare atuurile;
Infrastructura erei electronicii: Corelarea infrastructurii cu nivelurile competitive de pregătire şi de calificare; racordarea la tehnologii, pedagogii şi metodici educaţionale cu randament; transformarea ameliorării infrastructurii în parte a programelor performante ale administraţiilor şcolare şi universitare, locale, regionale şi centrale; lansarea unui amplu program de investiţii în infrastructura educaţiei şi încheierea echipărilor;
Programele europene - care nu au nici astăzi în România o strategie, se acordă pe criterii politizate unui grup restrâns de persoane şi au impact redus asupra dezvoltării - vor fi puse în valoare conform destinaţiei lor, în beneficiul cetăţenilor şi în folosul dezvoltării infrastructurii, capacităţilor productive şi formării profesionale. Aceste programe vor fi debarasate de pletora de firme care le parazitează şi de certificate ce solicită contribuţii băneşti din partea cadrelor didactice, de care se abuzează. Programele Europene vor fi aduse la destinaţia lor originară - aceea de a servi cetăţenilor României pentru a-şi dezvolta ţara. Aceste programe trebuie scoase din postura de mijloace de plată a clientelei politice şi de mituire a personalului şi readuse la rangul de instrumente preţioase ale modernizării.
Ameliorarea tehnologiilor indigene prin cercetare ştiinţifică: Reorientarea cercetării ştiinţifice spre un impact sporit în tehnologie, economie, administraţie, cultură; profilarea institutelor şi a centrelor de performanţă; stimularea juridică şi financiară a inovaţiei; măsurarea performanţelor în cercetare după criterii internaţionale; legarea cercetării ştiinţifice cu nevoile de tehnologii - de exploatare, de producţie, de organizare, de formare etc. - din societate; elaborarea noilor priorităţi ale României în cercetarea ştiinţifică şi tehnologică; elaborarea reglementăriloe privind capitalul de risc, în vederea sprijinirii inovării; promovarea de grupuri tehnologice viabile, capabile să concureze pe piaţa mondială; aplicarea unui program hightech actualizat;
Un sistem optimizat: Reevaluarea sistemului de învăţământ, a componentelor şi a consecinţelor sale, din punctul de vedere al utilităţii sociale, al performanţelor şi al raţionalităţii educaţionale; încheierea macroorganizării într-un sistem competitiv pentru era globalizării; organizarea analizei specializate continue a educaţiei din ţară, folosirea specialiştilor din reţeaua naţională şi redeschiderea dezbaterii publice asupra măsurilor de interes general; instaurarea unui sistem de evaluare modern pentru performanţe individuale şi instituţionale;
Competitivitate prin cooperare internaţională: Punerea organizărilor din învăţământ sub exigenţa randamentului şi a performanţei competitive; expansiunea formelor avansate de cooperare internaţională (joint curriculum, joint research units etc.) în serviciul sporirii competitivităţii sistemului educativ autohton; schimbarea prezentării şi a prezenţei internaţionale a învăţământului din ţară; etalarea valorilor proprii competitive în context internaţional şi reafirmarea contribuţiilor culturii naţionale la patrimoniul universal.
***
În 2010-2011 s-au adoptat, abuzându-se de mecanismul asumării răspunderii guvernamentale - aşadar ocolind dezbaterea publică şi evitând examinarea parlamentară - mai multe legi care afectează profund, direct sau indirect, educaţia şi cercetarea ştiinţifică din România. Este vorba de legea educaţiei, legea pensiilor, legea salarizării unitare şi altele - legi care nu numai că sunt anacronice ca viziune şi soluţii, dar nu pot scoate ţara noastră din grava criză financiară, economică, instituţională de astăzi. Uniunea Social Liberală a precizat, de la început, că, odată venită la guvernare, va reanaliza imediat legile şi măsurile aberante ale guvernării actuale. Se va opri desfiinţarea de şcoli şi concedierea de personal didactic. Se va reanaliza legea educaţiei din 2011, urmând ca opinia publică şi Parlamentul să dezbată articolele unei legi a educaţiei care să pună în mişcare, nu să distrugă, energiile din România. Se vor reanaliza măsurile şi legislaţia din 2010-2011, ce plafonează salarii şi anulează stimulentele pentru personalul din educaţie.
3. Program operaţional
'O şcoală inovativă,
O şcoală care să pregătească pentru cariera profesională şi viaţă'
Guvernul Finlandei, în urma recesiunii din anii '90, s-a hotărât să dedice fonduri importante educaţiei, cercetării ştiinţifice şi tehnologiei. În mai puţin de zece ani Finlanda a trecut pe primele locuri în lume ca bunăstare socială şi bogăţie.
România, ca ţară membră a Uniunii Europene, are obligaţia să-şi racordeze strategiile de ieşire din criză şi de dezvoltare a celor promovate de Comisia Europeană şi să-şi asume un rol proactiv în promovarea obiectivelor UE, cât şi a celor proprii.
În acest context, 'Strategia Europa 2020' trebuie să fie transpusă şi în România prin demersuri concrete, progresul ţării fiind atent monitorizat în ceea ce priveşte obiectivele naţionale ca parte a realizării celor la nivelul UE.
Comisia Europeană în 'Strategia Europa 2020' stabileşte trei obiective cheie:
1. O creştere economică inteligentă prin:
Educaţie;
Promovarea cunoaşterii;
Inovare şi creativitate;
Digitalizarea întregii societăţi.
2. O creştere economică durabilă prin:
Competitivitate;
Utilizarea mai eficientă a resurselor;
3. O creştere economică favorabilă incluziunii prin:
O mai mare participare la piaţa forţei de muncă;
Dobândirea de noi competenţe;
Lupta împotriva sărăciei.
'Strategia Europa 2020' stabileşte, în vederea monitorizării, indicatorii de referinţă reprezentativi:
Abandonul şcolar să scadă sub 10%;
Cel puţin 40% din generaţia tânără trebuie să aibă studii universitare;
3% din PIB să fie investit în cercetare şi dezvoltare;
Reorientarea cercetării şi dezvoltării şi a politicii de inovare către provocările majore reducând durata dintre producerea invenţiei şi transformarea ei în produse (prin care se preconizează o economisire anuală de către întreprinderi de circa 289 milioane de euro);
Creşterea atractivităţii şi calităţii învăţământului superior prin asigurarea mobilităţii studenţilor şi a cadrelor didactice;
'Strategia Europa 2020' stabileşte, în vederea monitorizării, indicatorii de referinţă reprezentativi:
75% din populaţia în vârstă de 20-64 de ani trebuie să fie integrată în piaţa muncii;
Reducerea masivă a numărului de persoane expuse riscului sărăciei (la nivelul UE circa 20 de milioane);
Obiectivele energetice şi de mediu să fie integral îndeplinite;
Realizarea unei pieţe unice digitalizată, bazată pe internet ultra rapid, accesul tuturor europenilor la internet rapid până în 2013;
Utilizarea eficientă a tuturor resurselor cu obiective precise , astfel încât să se înregistreze o economie până în 2020 de 60 miliarde de euro;
Creştere economică 'verde' prin creşterea competitivităţii tehnologice, promovarea de noi competenţe şi a spiritului antreprenorial pentru crearea de noi locuri de muncă;
Asigurarea coeziunii sociale, economice şi teritoriale prin integrarea, cu rol activ, a tuturor categoriilor socio-profesionale.
Consiliul UE cu privire la educaţie apreciază rolul crucial al educaţiei în îndeplinirea obiectivelor din 'Strategia Europa 2020' şi insistă asupra importanţei majore a realizării obiectivelor privind:
Reducerea abandonului şcolar sub 10%;
Creşterea la 40% a proporţiei celor de vârstă 30 - 34 de ani care au absolvit o formă de învăţământ superior.
În contextul documentelor europene şi pornind de la realităţile şi tradiţia sistemului românesc de educaţie se impune o viziune cu obiective clare pe termen scurt, mediu şi lung.
Educaţia este asumată de USL ca factor strategic al dezvoltării durabile
Obiectivele prioritare şi urgente sunt:
1. Motivarea cadrelor didactice, recunoaşterea rolului social prin salariu, respectarea demnităţii şi autonomiei profesionale;
2. Integrarea, de urgenţă, a cadrelor didactice în programe de formare continuă, prin proiecte finanţate din fonduri structurale;
3. Formarea continuă a cadrelor didactice este centrată pe achiziţii profesionale în domeniile:
Învăţământului digitalizat;
Curriculum-ului adecvat formării inovative, creative, acumulării de cunoaştere şi formării de competenţe;
Pedagogiei moderne, evaluării, managementul clasei, gestionării relaţiei cu părinţii şi elevii, cu autorităţile locale;
Actualizării cunoaşterii în aria curriculară a disciplinei.
4. Asigurarea educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii prin predare - învăţare, formarea competenţelor cheie, a competenţelor digitale, însuşirea unui set de valori de referinţă pentru dezvoltarea personală şi cariera profesională. În mod concret:
Asigurarea condiţiilor pentru parcurgerea ciclurilor de învăţământ prevăzute de lege pentru eliminarea abandonului şcolar;
Cuprinderea grupei pregătitoare în învăţământul obligatoriu;
Cuprinderea a peste 80% dintre copiii cu vârste între 3 şi 5 ani în educaţia timpurie;
Crearea sistemului public privat pentru educaţia timpurie a copiilor de 0 - 3 ani;
Cel puţin 85% dintre tinerii între18 - 22 de ani să fie absolvenţi de studii liceale;
Generalizarea obligativităţii ciclului de învăţământ liceal;
Formarea profesională în meserii cerute de piaţa muncii pe bază de contract cu angajatorii, cu asigurarea fermă a locului de muncă la absolvire;
Formarea abilităţilor pentru adaptarea la situaţii noi;
Dezvoltarea creativităţii elevilor şi a capacităţii lor de inovare;
Promovarea, prin educaţie, a valorilor importante, de referinţă în societate (cultul muncii, corectitudinea, cinstea, morala, toleranţa, generozitatea, dialogul, respectul de sine şi faţă de semeni);
Cunoaşterea a cel puţin două limbi străine;
Achiziţii culturale, de cunoştinţe tehnologice, formarea deprinderilor pentru o viaţă sănătoasă, pentru sport, pentru mediu, în spiritul principiilor democratice.
5. Fundamentarea actului educaţional pe baza nevoilor de dezvoltare personală din perspectiva obiectivelor din 'Strategia Europa 2020' prin:
Creşterea contribuţiei şcolii şi familiei în personalizarea educaţiei;
Orientarea şcolară prin cabinetele psihopedagogice;
Dezvoltarea deprinderilor de învăţare permanentă pentru creşterea capacităţii de adaptare la noi locuri de muncă.
6. Informatizarea şi asigurarea accesului la internet rapid în toate unităţile şi instituţiile de învăţământ prin:
Creare de noi oportunităţi de învăţare cu mijloace informatice, sisteme multimedia şi reţele de date;
Soft-uri educaţionale în fiecare unitate şcolară;
Multiplicarea canalelor de comunicare şi a noi forme de socializare;
Dezvoltarea informaticii de gestiune în administrarea şcolii;
Introducerea manualelor electronice;
Realizarea de reţele pilot pentru unităţi de învăţământ situate în zone defavorizate 7. Creşterea capacităţii de inovare şi de creativitate din perspectiva dezvoltării durabile prin:
Curriculum adecvat;
Educaţie complementară extracurriculară şi extraşcolară;
Răspuns la nevoile educaţionale de formare ale elevilor şi părinţilor acestora pentru dezvoltarea creativităţii şi inovării;
Susţinerea elevilor capabili de inovare şi creaţie.
8. Asigurarea printr-un conţinut adecvat a educaţiei complementare pentru creşterea capacităţii de adaptare permanentă în condiţii variate de mediu socio-profesional şi pentru refacerea coeziunii sociale prin:
Dezvoltarea de alternative educaţionale;
Participarea la spectacole culturale;
Formarea prin activităţi sportive individuale şi de echipă;
Participare în proiecte şi programe cu teme care sunt complementare faţă de curriculum.
9. Garantarea programelor 'Şansa a doua prin educaţie' în vederea eliminării analfabetismului şi integrării pe piaţa muncii prin:
Garantarea egalităţii de şanse;
Eliminarea oricăror forme de discriminare;
Facilităţi, politici şi programe adecvate grupurilor vulnerabile;
Susţinerea celor care au părăsit timpuriu şcoala
10. Garantarea autonomiei profesionale a şcolilor şi cadrelor didactice în scopul folosirii iniţiativelor personale şi instituţionale pentru creşterea performanţelor şcolare prin:
Legislaţie adecvată care să instituţionalizeze autonomia şcolilor cu asumarea responsabilităţii publice faţă de performanţele şcolii;
Încurajarea şi susţinerea autonomiei profesionale a cadrelor didactice în transpunerea personalizată a programelor şcolare;
Încurajarea formării consorţiilor şcolare şi asociaţiilor profesionale;
Instituirea cadrului legal pentru parteneriatul şcolii cu autorităţile locale şi cu agenţii economici interesaţi;
11. Generalizarea programului 'Şcoala de după şcoală' în parteneriat cu autorităţile locale, părinţi, agenţi economici, etc. În mod concret:
Asigurarea autonomiei de decizie la nivelul şcolii în parteneriat cu părinţii şi autorităţile locale contribuitoare;
Elaborarea cadrului general în care se desfăşoară programul 'Şcoala de după şcoală';
Asigurarea cadrului normativ pentru cuprinderea în norma didactică a orelor efectuate în programul 'Şcoala de după şcoală'.
12. Respectarea garantării autonomiei universitare prevăzută şi în Constituţia României prin:
Reaşezarea legislaţiei în deplină concordanţă cu ceea ce se întâmplă în UE şi în lume;
Libertatea comunităţii academice de a gestiona programele de studii de licenţă, masterat, doctorat şi studii postuniversitare de formare continuă;
Libertatea comunităţii academice de a-şi stabili şi alege democratic structurile de conducere;
Autonomia universitară este asociată cu răspunderea publică pentru gestiunea programelor şi a patrimoniului;
13. Creşterea rolului universităţilor în dezvoltarea regiunilor proactive ale cunoaşterii.
Creşterea capacităţii de inovare a resurselor umane;
Realizarea unei infrastructuri şi logistici adecvate;
Dezvoltarea serviciilor şi a sectoarelor economice inovatoare;
Alianţe strategice (capitalismul alianţei) între universităţi, companii private, agenţii de stat.
14. Asigurarea cadrului pentru participarea universităţilor la elaborarea setului de politici, în realizarea unor reţete de colaborare pentru crearea de cunoştinţe, diseminarea şi utilizarea lor pentru creşterea bunăstrării.
Baze de cercetare pentru economia cunoaşterii;
Dezvoltarea unor structuri eficiente pentru transferul de cunoştinţe şi de tehnologie;
Dezvoltarea capacităţilor de cercetare în sectorul generării de cunoştinţe de interes comercial;
Structuri universitare care au competenţe în elaborarea strategiilor şi politicilor publice.
15. Orientarea conţinutului procesului didactic în vederea creşterii capacităţii de inovare a resurselor umane, prin:
Dezvoltarea unei culturi a cunoaşterii ştiinţifice şi tehnologice;
Transferul inovaţiei în produse şi pentru asigurarea unui învăţământ superior problematizat.
Dezvoltarea creativităţii individuale a studenţilor.
16. Sprijinirea universităţilor pe plan financiar şi cu legislaţia necesară în a-şi asuma viziunea creativă asupra universităţii prin optimizarea şi susţinerea potenţialului creator, într-o relaţie de stimulare şi susţinere reciprocă cu companii, agenţii, etc.
17. Susţinerea înfiinţării unor structuri intermediare menite să dezvolte parteneriatul dintre universităţi şi companii - economia 'verde', bazată pe cunoaştere şi transfer tehnologic, în crearea sau extinderea de infrastructuri comune orientate pe cercetare sau tehnologie.
18. Participarea întregii comunităţi academice (studenţi, cadre didactice, personal tehnic-administrativ) la implementarea obiectivelor strategice pentru creşterea performanţelor învăţământului superior.
19. Încurajarea şi susţinerea 'brokerilor cunoaşterii' - profesionişti hibrizi care au capacitatea de a înţelege rapid un domeniu şi care identifică rapid potenţialul, frontierele şi provocările cheie.Brokerii cunoaşterii au:
Competenţe antreprenoriale;
Capacitatea de a identifica idei interesante;
Priceperea de a organiza echipe;
Abilitatea de a cataliza dezvoltarea de noi idei.
20. Crearea cadrului normativ necesar pentru ca universităţile, guvernele şi companiile să lucreze împreună pentru creşterea bunăstării societăţii.
Cadru general normativ;
Autonomie in structurarea relaţiilor parteneriale;
Garantarea libertăţilor academice în exercitarea profesiunii.
Cadrul normativ astfel încât în formarea continuă să poată fii cuprinsă populaţia activă în proporţie de cel puţin 10%.
CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ
'3 % din PIB-ul UE ar trebui să fie investit în cercetare'
Cercetarea ştiinţifică reprezintă principalul proces prin care se produce cunoaştere, creaţie şi inovare.
Cercetarea ştiinţifică, în ceea ce priveşte resursele alocate, trebuie să fie pentru toţi decidenţii politici din România o prioritate privind reconsiderarea bugetării.
Învăţământul superior şi cercetarea ştiinţifică reprezintă priorităţi pentru toate ţările UE care consideră că succesul acestor domenii reprezintă calea de relansare economică cea mai sigură.
Astfel, Franţa în 'Programme de stabilite de la France', pentru perioada 2011-2014, defineşte învăţământul şi cercetarea prioritare în alocarea resurselor bugetare, adăugând suplimentar 9 miliarde de euro pentru perioada 2011-2013.
Efortul bugetar adăugat de Franţa se materializează în alocarea resurselor pentru ranforsarea atractivităţii carierelor profesionale în învăţământul superior şi în cercetare, pentru consolidare autonomiei universitare, stimularea iniţiativelor în materie de formare şi cercetare şi pentru politicile sociale care să susţină reuşitele studenţilor.
Acestui efort bugetar Franţa îi adaugă decizia de a tripla creditele pentru cercetare-dezvoltare de la 10 la 30%.
Obiectivele pentru cercetarea ştiinţifică din România:
articularea unor programe majore de cercetare în concordanţă cu obiectivele strategice de dezvoltare ale României, precum şi cu obiectivele din 'Strategia Europa 2020';
susţinerea cercetării ştiinţifice din domeniile cu potenţial de performanţă;
încurajarea prin mecanisme de finanţare a abordărilor interdisciplinare cu potenţial de aplicare în realizarea de produse;
susţinerea excelenţei ştiinţifice prin finanţarea adecvată, inclusiv a transferului tehnologic cu efecte în creşterea şi dezvoltarea economică;
susţinerea bazelor de cercetare cu utilizatori multipli;
transferarea capacităţii de cercetare şi spre sectorul generării de cunoştinţe de interes comercial;
scutirea de impozit pe profitul investit în transferul tehnologic;
transformarea regiunilor de dezvoltare în regiuni ale cunoaşterii care să dezvolte economia 'verde' prin unificarea trielicoidală a eforturilor universităţilor, guvernului şi companiilor;
dezvoltarea unor strategii multiplicative prin crearea sau extinderea de infrastructuri comune orientate pe cercetare sau tehnologie;
utilizarea fondurilor structurale pentru dezvoltarea infrastructurii comune orientate pe cercetare sau tehnologie;
canalele de finanţare care să sporească conectivitatea dintre universităţi, institute de cercetare, agenţii şi companii pentru reducerea distanţei de la ştiinţă la aplicaţie;
dezvoltarea semnificativă a sectoarelor economice inovatoare, susţinerea unei dinamici a inovaţiei în toate sectoarele şi investiţiile cu apariţia şi dezvoltarea unei clase creatoare cu contribuţii importante la creşterea bunăstării în societate.
