De ce va pierde Ciuhandu, de ce va castiga Robu?

Fără nici o îndoială, lupta electorală pentru adjudecarea funcţiei de primar al municipiului Timişoara se va da între actualul Gheorghe Ciuhandu, care ocupă cel mai râvnit fotoliu din oraşul de pe Bega de 16 ani, şi Nicolae Robu, şi el un obişnuit al hailaifului timişorean din ultimii ani, unde a ajuns datorită funcţiei de rector al Universităţii Politehnica, unde a adăstat vreme de 8 ani. Mai mult ca sigur, orice altă încercare de a candida pentru Primărie va fi sortită eşecului, cel puţin după cum s-au conturat lucrurile până în prezent. 

Din punct de vedere profesional, nici unul dintre cei doi nu poate fi acuzat de superficialitate. Pe de o parte, Gheorghe Ciuhandu - chiar dacă poate fi acuzat de multe priorităţi edilitare nerealizate - a reuşit totuşi un parcurs satisfăcător de-a lungul mandatelor de primar şi nici nu a avut derapaje multiple de conduită. În plus, investiţiile din ultimii ani venite pe filiera proiectelor europene nu sunt de neglijat. Poate s-ar fi putut face mai mult, cum sunt multe cazuri în România, dar cu siguranţă s-ar fi putut face şi mai puţin, cum la fel sunt nenumărate situaţii de la Marea Neagră până la Tisa. 
De cealaltă parte, Nicolae Robu a ieşit din anonimat tocmai datorită acestor fonduri europene, reuşind să schimbe spaţiul universitar al Politehnicii şi să-i ofere o dimensiune aproape europeană. Cel puţin în ceea ce priveşte investiţiile în infrastructură.
Politic vorbind, însă, Gheorghe Ciuhandu rămâne o prezenţă ştearsă şi fără viziune. De aici i se trag şi cele mai multe reproşuri, izolarea lui politică fiind considerată de mulţi un handicap insurmontabil în atragerea de fonduri de la Bucureşti, unde nu are şi nu a avut nici o gaşcă puternică şi influentă în care să se integreze. Regele Mihai nu se pune, cel puţin deocamdată. Dar, în acelaşi timp, această izolare poate fi catalogată de unii timişoreni drept un atu, menţinând Timişoara departe de "coloana vertebrală" a haosului politic şi moral care bântuie pe Dâmboviţa. 
Tot politic vorbind, în schimb, Nicolae Robu este pe val. Tsunami-ul uselist mătură totul în cale şi deja se fac exerciţii de respiraţie pentru momentele în care social-liberalii se vor cufunda în mătăsurile din superfotoliile naţiunii. Pentru Nicolae Robu poate fi piatra de temelie a victoriei pentru funcţia de primar al metropolei bănăţene. 
Şi nu în ultimul rând, duelul dintre Gheorghe Ciuhandu şi Nicolae Robu va fi un fel de carnaval de la Rio, cu echipele defilând pe sambodrom. La acest capitol, 
Gheorghe Ciuhandu iar nu se poate lăuda cu un repertoriu spectaculos. Ba chiar dimpotrivă. Cei 16 ani care au trecut de la prima adjudecare a funcţiei se resimt mai ales la nivel de administraţie locală. Oricine vine din afară vede o Primărie anchilozată, cu cei mai mulţi dintre angajaţi moftangii şi opaci, parcă paralizaţi într-o corabie pe care nu o părăsesc doar fiindcă nu vor să plutească în derivă pe un ocean tot mai greu de controlat. Dialogurile în şi cu administraţia locală se poartă în cea mai mare parte doar la nivel de interjecţii şi strigături. 
Deocamdată, la acest capitol, Nicolae Robu se bucură de sprijinul unui mediu înconjurător plin de mişcare şi iniţiativă. 
Aşadar, va pierde Ciuhandu şi va câştiga Robu? Sau viceversa?

Protest jurnalistic faţă de abuzurile poliţiei din Timişoara

Viorel Dogaru, jurnalist, Timişoara

Patronul ziarului online, la care am lucrat ca redactor-şef vreme de aproape patru luni, se foloseşte de poliţie pentru a mă intimida şi pentru a mă ameninţa cu dosar penal.
De la începutului anului 2011, am fost solicitat de David Ioan, patron al S.C. DavidPressPrint S.R.L., în Timişoara, să lucrez ca redactor-şef la ziarul online Timnews. În cele peste trei luni de zile, cât am lucrat pentru respectiva companie, am postat, singur, peste o mie de materiale, conferinţe de presă, corectură la cărţile de la tipografie, m-am ocupat şi de partea tehnică a siteului. De la 1 aprilie, ameninţat de noua legislaţie privind munca la negru, mi-a făcut contract de muncă pentru 2 (două) ore pe zi. Cum plata aferentă muncii mele întârzia să apară, am început să solicit de la acesta banii promişi. Însă de la patronul Timnews nu am mai văzut niciun ban. În acest context, colaborarea noastră nu a mai fost posibilă. Singurul "nod gordian" rămas între redactor-şef şi patron a fost laptopul pe care mi l-a oferit la două-trei săptămâni de la instalare şi pe care se pare că acum şi-l doreşte şi pe acesta înapoi.
Una dintre angajatele, dintre cele două, ale milionarului profesor de etică jurnalistică Ioan David, are soţul poliţist, Florian pe numele de familie, la secţia 2 de poliţie din Timişoara.
Înainte de Paşte, pe 21 aprilie, m-am trezit cu un telefon de la un poliţist, numele nu s-a înţeles, care s-a prezentat ca fiind de la secţia 2 de poliţie şi care, pe un ton imperios, mi-a cerut să mă prezint la secţie. Fiind într-o deplasare de documentare a Consiliului Judeţean Timiş, discuţia nu s-a prelungit.
La întoarcere din judeţ, alături de un martor, am sunat la 0743.041.365, numărul de telefon al poliţistului, pentru a întreba la cine anume să mă prezint şi dacă există o plângere penală pe numele meu. Deşi am insistat, a spus că plângerea penală este "la el" şi nu a vrut să-şi dezvăluie identitatea, în cele din urmă ameninţându-mă, citez, "o să am eu grijă să-ţi fac dosar penal" precum şi alte ameninţări exprimate într-un stil specific foştilor lucrători ai Securităţii. Şi a închis.
Atunci am luat-o ca pe o glumă sau ca pe o forţare a notei pe care nu merită să o bag în seamă. E de notoritate obiceiul “onorabilului” patron de presă de a se folosi de angajaţi fără a-i plăti. Este o întreagă listă.
De atunci, au trecut trei luni, până când pe 19 iulie, un nou apel telefonic (0786.795.895) de la un anume inspector Bulgaru, tot de la secţia 2, m-a invitat la secţie pentru, citez, "a sta de vorbă ca oamenii".
În cele din urmă, i-am transmis că dacă vrea să stăm de vorbă ca oamenii putem să ne întâlnim la o cafea în centrul oraşului. Dar atâta vreme cât nu se respectă procedura oficială, eu nu pot sta "de vorbă ca oamenii" cu cineva care uită cum funcţionează legea. Se pare că am devenit infractorul de serviciu al secţiei 2 de poliţie din Timişoara unde, din întâmplare, lucrează soţul unei angajate a fostului meu patron, milionarul profesor de etică jurnalistică Ioan David.
Ceea ce e relevant, nu e conflictul meu cu proprietarul de presă, pe care într-un fel sau altul o să-l rezolvăm în justiţie. ci practicile poliţiei bazate pe intimidare, pe şantaj, pe încercarea de a eluda procedurile legale. Astăzi victima acestui comportament sunt eu, mâine oricare dintre dumneavoastră poate fi în locul meu, atunci când membri ai oligarhicei alianţe dintre potentaţii zilei şi membri ai poliţiei încearcă să-şi rezolve interesele în ”linişte”, în afara statului de drept.
Îmi rezerv dreptul de a sesiza instituţiile abilitate, atât în ceea ce priveşte conflictul de muncă, cât şi în ceea ce priveşte abuzurile poliţiei.